Motive sa NU taci [1]

Comunicarea – factor de risc pentru violenţa în familie

Se crede în mod greşit că pentru bărbaţii violenţi este definitorie lipsa abilităţilor de a comunica sau de a-şi exprima sentimentele. Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin comportamentul agresorului din aşa-zisa „fază de miere” care poate urma după incidentele de violenţă în familie: bărbatul pare că regretă, cere iertare, promite că nu va mai repeta…

Actele violente diferă în motivaţie în felul în care ele se exprimă, astfel încât trăsăturile de personalitate nu determină în mod singular comportamentul violent al individului. Ar fi foarte simplist să credem că o trăsătură de personalitate este răspunzătoare de comportamentul violent exprimat simbolic sau fizic de către personalitatea umană. Trăsături de personalitate precum insuficienta dezvoltare sau chiar absenţa autocontrolului, nivelul scăzut sau absenţa empatiei, conflictualitatea şi agresivitatea, intoleranţa la frustrare, nivelul de inteligenţă şi cel de instrucţie, imaginea de sine negativă şi stima de sine redusă, dispoziţia naturala către adicţii, sunt ingredientele frecvente ale comportamentului violent.

„Nu se va mai întâmpla”

Cele mai multe victime ale violenţei în familie se simt responsabile pentru comportamentul agresorului şi se acuză pe sine pentru incidentele de violenţă. Ele cred că agresorul are dreptul să fie violent şi ajung să îi dea dreptate atunci când acesta le blamează, minimalizând chiar ele actele de violenţă. Gândul că trebuie să rabde pentru că „…violenţa se va opri odată şi-odată…” este un gând periculos, care menţine victima în postura de izolare, neajutorare, pasivitate şi neputinţă. În realitate, violenţa în familie nu se opreşte de la sine, deoarece acest fenomen are un caracter ciclic. Între două incidente violente pot să apară momente de acalmie, de tandreţe din partea agresorului, momente în care acesta promite solemn că “nu se va mai întâmpla”. În această situaţie victima este convinsă în a acorda încă o şansă agresorului, dar de fapt se pregăteşte terenul pentru noi episoade violente.

Un prim pas pe care îl pot face victimele este ca ele să nu mai accepte violenţa, să nu o mai considere o „afacere de familie” şi să ceară ajutor specializat. Intrarea într-un program de asistenţă a victimelor le va facilita acestora accesul la consiliere psihologică şi juridică gratuită, precum şi la asistenţă socială, pentru a fi ajutate să înţeleagă complexitatea efectelor violenţei în familie şi pentru a putea lua cele mai bune decizii pentru propria viaţă şi siguranţă.

sursa: aici

sursa photo: aici

This entry was posted in Povesti de viata and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s